Ai vândut toată marfa, dar la sfârșitul săptămânii nu îți este clar cât a rămas pentru fermă. Se întâmplă ușor dacă prețul a fost ales după piață, iar în calcul au intrat doar semințele, furajele sau combustibilul.
Prețul de vânzare al produselor fermei are nevoie de un calcul făcut pe activitatea ta. Prețurile altor producători îți arată cu ce oferte te întâlnești în piață. Evidența cheltuielilor îți arată dacă poți susține prețul pe care vrei să îl ceri.
1. Alege produsul, unitatea și perioada
Începe cu un singur produs și cu o perioadă clară. De exemplu, o cultură de morcovi într-un sezon. La ouă, poți analiza o lună, dacă veniturile și cheltuielile pe care le aduni se referă la aceeași perioadă.
Stabilește și unitatea: kilogram, bucată sau pachet. Dacă aduni costuri pentru un sezon întreg și le împarți la marfa unei singure săptămâni, rezultatul nu îți mai spune cât te costă produsul.
Notează ce incluzi în calcul și păstrează aceeași regulă când compari perioadele. Altfel, un produs poate părea mai rentabil doar fiindcă ai omis de data aceasta o parte din cheltuieli.
2. Adună costurile, inclusiv munca ta
Treci separat cheltuielile care pot fi atribuite produsului: material săditor, furaje, apă, tratamente, combustibil și alte consumuri, după specific. Adaugă recoltarea sau colectarea, pregătirea pentru vânzare și ambalarea.
Munca familiei are și ea o valoare în calculul economic. Notează orele și valoarea cu care le evaluezi. Nu confunda lipsa unei plăți făcute în acea zi cu lipsa unui cost al timpului.
Repartizează și o parte justificată din costurile comune: folosirea utilajelor, întreținere, spații și alte cheltuieli ale fermei. Poți folosi, după caz, suprafața ocupată, orele de utilaj sau timpul de lucru. Evită să pui întreaga cheltuială pe primul produs analizat și nimic pe celelalte.
La un utilaj folosit mai mulți ani, nu încărca automat un singur lot cu întregul preț de cumpărare. Pentru calculul economic, ai nevoie de partea aferentă utilizării sale. Ai grijă și să nu numeri aceeași cheltuială de două ori.
3. Împarte costul la cantitatea pe care o poți vinde
Recolta totală și cantitatea vândută pot fi diferite. Fă estimarea pornind de la produsul comercializabil, de pierderile obișnuite și de cât ai șanse realiste să vinzi. Compară ulterior estimarea cu rezultatul efectiv.
Iată un exemplu ipotetic pentru un lot de morcovi. Sumele sunt alese pentru explicarea calculului, nu reprezintă costuri medii sau prețuri recomandate pentru piață.
Consumuri și lucrări atribuite lotului: 500 lei.
Muncă: 300 lei, evaluată în exemplu la 10 ore × 30 lei.
Ambalare și pregătire pentru vânzare: 100 lei.
Partea alocată din costurile comune: 100 lei.
Total luat în calcul: 1.000 lei.
Presupunem o recoltă de 250 kg, din care estimezi că vei vinde 200 kg. Pentru acoperirea acestor costuri prin cele 200 kg, calculul este:
1.000 lei / 200 kg = 5 lei/kg.
Dacă ai împărți la toate cele 250 kg, ai obține 4 lei/kg. Dar la un preț de 4 lei/kg și numai 200 kg vândute ai încasa 800 de lei, față de cei 1.000 de lei calculați. Cantitatea folosită la împărțire schimbă rezultatul.
4. Separă adaosul de marjă
Adaosul procentual se raportează la cost. Marja procentuală se raportează la prețul de vânzare. Chiar dacă vorbesc despre aceeași diferență în lei, procentele nu sunt identice.
Continuăm exemplul cu un cost calculat de 5 lei/kg și un preț de 6,25 lei/kg. Diferența este de 1,25 lei/kg.
Adaosul este: 1,25 / 5 × 100 = 25%.
Marja raportată la preț este: 1,25 / 6,25 × 100 = 20%.
Ca formulă de lucru, prețul pentru un adaos de 25% este costul × 1,25. Pentru o marjă de 20%, prețul este costul / 0,80. În acest exemplu, ambele variante duc la 6,25 lei/kg. Procentele sunt ilustrative, nu o recomandare de câștig pentru orice produs.
Diferența calculată față de costul inclus nu este automat profitul net contabil. În exemplu am evaluat și munca proprie; în activitatea reală mai contează ce cheltuieli ai inclus, taxele și regimul TVA. Cere contabilului să îți explice cum păstrezi consecvente costurile și veniturile, fără să amesteci sume cu și fără TVA.
5. Verifică separat livrarea și reducerile
Dacă cei 5 lei/kg din exemplu nu includ livrarea, un drum suplimentar trebuie analizat separat. Un preț care funcționează la ridicarea de la fermă poate avea alt rezultat când pregătești și transporți comenzi mici.
Înainte de o reducere, refă calculul în lei. Prețul de 6,25 lei/kg redus cu 20% ajunge la 5 lei/kg. Diferența de 1,25 lei/kg față de costul din exemplu dispare integral, deși reducerea poate părea modestă când o vezi doar ca procent.
Compară apoi cu ofertele relevante din piață: același produs, aceeași unitate, cantități apropiate și condiții de predare comparabile. Calculul costului te ajută să decizi; nu garantează că piața va accepta orice preț rezultat. Dacă oferta nu se susține, verifică volumul, cheltuielile și modul de vânzare.
6. Păstrează calculul lângă oferta publicată
Pe Fermierul, publică prețul pentru unitatea pe care o vinzi efectiv și explică separat condițiile de predare. Dacă oferi un pachet, calculează întregul pachet, inclusiv ambalarea, înainte să stabilești suma afișată.
Păstrează o fișă simplă cu produsul, perioada, costurile, cantitatea estimată pentru vânzare, prețul propus și rezultatul efectiv. Revino asupra ei când se schimbă costurile sau cantitatea vândută.
Poți începe cu produsul pe care îl vinzi cel mai des. După primul calcul complet, vei vedea mai clar ce merită ajustat: prețul, mărimea pachetului, programul de livrare sau felul în care îți organizezi munca.